Capra cu care feciorii merg la colindat se confecționează dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu blănuri și o pătură, pentru a fi cât mai real.
Bunica Virginia Linul, e cea care știe cum se pregătește capra și care e secretul pentru ca animalul nepotului să fie cel mai frumos.
„La capră, prima dată se pune icoana Domnului Hristos, cu Nașterea Domnului. După acceea, se pun betelele pe un covor și apoi pielea de capră ca să fie cât mai adevărată, cum a fost capra mai demult… Pe covorul care îl are capra se pun apoi alte betele și o creangă de brad. Trebuie puse și două clopoțele înainte. Apoi se mai pun și fundițe și se încarcă foarte bine, ca să fie mai faină decât toate caprele celorlalți copii din sat”, povestește Virginia Linul.
În ziua de Ajun bunica face ultimele retușuri și repetițiile cu nepotul, Cristian, înainte să meargă la colindat.
Umblatul cu Capra ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou și este un obicei străvechi, ce face parte din tradițiile de iarnă, păstrat cu sfințenie în satele din Bistrița-Năsăud.
Credința populară spune că acest animal, capra, alungă spiritele rele și aduce noroc în noul an.
În comuna Ilva Mare din Bistrița-Năsăud, în Ajunul Crăciunului pornesc prin sat „belciugarii” – tineri costumați în capră, soldat, urs, preot, jandarm, doctor, mire și mireasă, care interpretează, în fiecare casă, o mică scenetă. Obiceiul nu este specific creștinismului, dar oamenii de pe Valea Ilvelor cred că gospodăria în care joacă „belciugarii” va fi una bogată în anul care vine. De aceea, toată lumea îi așteaptă și îi răsplătește.
Foto: Captură